Hai trecutule,aşează-te uşor lângă mine,fără să mă răneşti te rog.Nu spune nimic,doar ascultă-mă…
Nu mai vreau să mă răneşti.Nu mai vreau să-mi aminteşti de greşelile făcute,de oamenii pierduţi,de regrete sau de lacrimile vărsate.C-au fost multe lacrimi vărsate,iar eu mult m-am schimbat de atunci.
Nu mai sunt acea fată nepăsătoare,acea fată care nu credea în dragoste şi puterea ei,acea fată care vroia să fie precum o pasăre călătoare,acea fată a căror vise erau măreţe.Acea fată fără milă care-şi făcea rău până şi singură.
M-am schimbat trecutule,iar tu m-ai afectat enorm,de orice om dădeam,tu îmi apăreai la uşă şi-mi aminteai să te prezint,şi să le amintesc oamenilor cine am fost şi ce am făcut.Dar trecutule şti vorba aia „Trecutul rămâne trecut” ? Exact.Oamenii care intră în viaţa mea,trebuie să mă accepte aşa cu tine la pachet.
Ca orice om,m-am schimbat şi eu.Am învăţat din greşelile făcute şi nu le-am mai repetat.Am învăţat să-mi pese de cei din jur mai mult,şi să nu mai visez.Nu-mi mai fac rău singură ci din potrivă,încerc să mă ajut şi să mă încred mai mult în mine.Şi,nu-mi mai doresc să fiu precum o pasăre călătoare,îmi doresc să mă aşez la casa mea,să-mi văd copii şi soţul în fiecare zi.
Am ajuns chiar şi să cred în dragoste şi în puterea ei.Să cred că acea jumătate chiar există.Să cred că lângă omul potrivit totul devine frumos,şi că cineva după atâta vânt şi ploi îţi poate readuce încrederea într-un om şi zâmbetul pe buze,îţi poate readuce fericirea mult aşteptată.
Iar tu apari de nicăieri şi-mi aminteşti că şi ce am acum va devenii trecut…dar nu un trecut urât,ci unul frumos.
EIonela 